Intoarcerea acasa este si ea o alta schimbare majora.
Viata de cuplu este data peste cap destul de serios. Foarte repede oboseala devine parte din familie...
Aici intervine rolul important al tatalui. El ii poate permite mamei sa mai respire din cand in cand, sa se mai odihneasca.
Lipsa de somn tinde sa amplifice toate dificultatile, chiar si cele mai mici, deoarece limiteaza capacitatea de a se distanta de tot, precum si semnificatia acestor momente.
In general, mama are nevoie de multa odihna. Si atunci depinde de tata sa se ocupe de rest... Dar, din fericire, fiecare zi este luminata de cate o privire, o strangere de deget, si, curand, de zambetul sau rasul copilului.
Au loc conversatii lungi cu cel care ocupa aproape tot spatiul. Iata-l - se joaca si apuca toate jucariile din fata lui. Noile sale aptitudini sunt de-a dreptul incredibile. Fiecare moment pe care il petreci privindu-l este o reala placere care da un sens deplin tuturor eforturilor de adaptare solicitate.
Intr-adevar, tatal poate beneficia de concediul de paternitate pentru a petrece timp in familie. Observatii recente arata ca daca bebelusul este ingrijit alternativ de ambii parinti accepta mai usor separatia ulterioara inevitabila: intarcarea, bona, scoala, etc.
Sa aiba grija de un nou-nascut este o problema delicata pentru tata. Fara a fi un substitut al mamei, el trebuie sa accepte sa-si lase la o parte virilitatea masculina specifica, chiar daca uneori are impresia ca joaca un rol feminin.
Se vorbeste adesea de feminizarea tatalui care are grija de copil. Absenta explicatiilor poate face ca tatal sa nu stie cum sa se poarte. De asemenea, depinde de mama sa-si ajute pertenerul sa ocupe un loc care sa fie multumitor pentru ambii parteneri. Uneori este nevoie de timp si perseverenta. Lipsa de apitudini nu trebuie sa fie un motiv suficient pentru a-l descuraja pe tata... sau pe mama. Cu un minimum de timp si de vointa, se poate invata orice: sa prepari un biberon, sa schimbi un scutec, sa faci baie bebelusului, etc.
Impreuna, parintii isi schimba felul de a fi si obiceiurile pentru a-i face loc copilului. Aceste experiente reactiveaza mai mult sau mai putin constient propriile experiente din trecut.
Nu este neobisnuit ca relatia cu propriii parinti sa fie afectata. Toate aceste schimbari sunt o sansa pentru a progresa, dar pot fi insotite de anxietate. Dialogul si atentia reciproca sunt in mod sigur cele mai bune resurse ale cuplului pentru a depasi acest stadiu cu seninatate.
Studiile au aratat ca tatal tinde sa stimuleze copilul mai mult, sa-l puna in situatii noi, sa-l invite sa exploreze mediul inconjurator. De asemenea, tatal are asteptari mai mari in ceea ce priveste progresul copilului. Datorita acestor particularitati, tatal incita la deschidere catre lume si asumarea de riscuri, in vreme ce intr-o situatie asemanatoare, mama este adesea protectoare si ofera siguranta. Ea ajuta la dezvoltarea copilului si a increderii acestuia in sine.
Suntem obisnuiti sa-l plasam pe tata intr-o pozitie "separatista". Adesea, insusi tatal isi asuma aceasta pozitie intr-un fel pasiv de care nu este constient. Copilul observa ca mama sa impartaseste o intimitate cu altcineva, intimitate la care el, in mod normal, nu are acces. Intelegand asta, iluziile copilului privind o relatie exclusiva cu mama sa iau sfarsit.
Articol redactat de catre Christophe Pénicaut, specialist psihoterapeut, absolvent al École de Psychologues Praticiens de Paris (Scoala de Psihologi Practicieni din Paris).
Este consultant psihoterapeut pentru copii si adolescenti la Centrul Medico-psiho-pedagogic din Paris.
Si-a redactat teza privind paternitatea prin compararea a doua generatii de tati si a relatiei acestora cu copiii si sotiile lor.
